Oamenii se schimba!



Da d’le, se schimba! Nimic nou nu? Si totusi auzim atat de des expresii ” asa te-ai schimbat!” sau ” imi pare ca nu o/il mai cunosc!”.

Ne schimbam cu totii in permamenta, asa cum ne schimbam bocanci de protectie defapt chiar in urma citirii acestui articol te schimbi, creierul tau proceseaza informatia, face noi conexiuni, se modifica, si bineinteles ca nu mai esti la fel. Viata de fiecare zi ne schimba, azi nu mai suntem ce am fost ieri, iar maine vom fi rezultatul zilei de azi.

Obisnuiam sa critic oamenii si sa ii judec pentru inconstanta lor comportamentala, nu intelegeam de ce nu se pot comporta de doua ori la fel, desi daca ma uit la mine la fel sunt si eu, si tu si noi toti. Ne schimbam cu toti, si frumusetea vine din faptul ca in fiecare zi suntem mai mult decat ce am fost ieri.

Nu va mai judecati prietenii, cunoscutii pentru ca s-au schimbat, intrebati-va unde ati fost voi cand se intampla schimbarea? Cum reusim sa ne pastram o coloana vertebrala intacta si dreapta fara sa avem un echipament de protectie.

Asculta!



Fiecare dintre noi, sunt convinsa, a avut experiente cand s-a simtit ascultat si cand nu. Vorbind la consiliere despre ceea ce ar trebui sa fie tehnica de baza a consilierii si anume, ASCULTAREA, mi-am dat seama ca multi dintre noi nu stim cum sa ascultam, sau nu vrem. Ce este ascultarea? Cineva zicea sa renunti pentru cateva minute sau ore la tine si efectiv sa i dai timpul tau celuilalt, sa fi acolo langa el fara sa te gandesti catusi de putin la tine, sa nu il compari cu tine ca nu raportezi la tine nimic.

Mai jos e un citat vis a vis de ce inseamna si nu inseamna ascultarea. Daca il citesti, as vrea sa te rog sa te gandesti cand ai ascultat ultima data pe cineva si sa te provoc sa incepi sa ascuti.

Self-esteem



V-ati gandit vreodata ce important este modul in care noi ne vedem noi? Imaginea noastra despre sine? Importanta stimei de sine este covarsitoare, putem dezvolta anumite tulburari psihice daca stima noastra de sine este prea scazuta sau prea ridicata.

Stima de sine, reprezinta un concept vast in literatura de specialitate si bine studiat. Nu am sa ma opresc asupra componenelor stimei de sine ci asupra unei definiti , si anume: Stima de sine reprezinta valoarea pe care un individ si-o atribuie.  Valoarea pe care noi ne-o atribuim o obtinem din diferite parti de exemplu prin compararea noastra cu ceilalti, mai buni si mai slabi decat noi intr-un anumit domeniu. Compararea cu ceilalti este pentru foarte multi etalonul stimei de sine,  sursa lor de hranire a orgoliului sau dimpotriva, sursa lor de complexe. Un alt exemplu de unde putem sa ne hranim stima de sine este “oglinda care te reflecta”, aceasta oglinda fiind feedbackul celorlati pe care il obtinem de la cei din jur privind propria noastra persoana. Este un mijloc important de autocunoastere in special la varstele mici si in adolescenta( ex: daca ti se spune toata ziua cand esti mic, ca esti un bou, ai sa incepi sa crezi asta si prin urmare sa te comporti ca atare).

Probabil ca fiecare dintre noi isi hraneste imaginea de sine diferit, unii poate prin realizarile noastre, altii poate prin numarul de prieteni etc. insa problema este ca oricat am incerca sa ne cautam valoarea in toate cele de mai sus, si continuati dumneavoastra lista, mai devreme sau mai tarziu vom ajunge la o forma mai severa sau nu, de depresie. Nimic din ceea ce ne inconjoara nu ne da valoare, nici ce zic ceilalti, nici ce facem sau ce nu facem, nici cati prieteni avem sau nu, nimic din toate acestea.

Valoarea noastra o vedem doar in ochii Lui. Suntem valorosi pentru ca existam, pentru ca suntem unici, DA! Unici! Pentru ca locul in care suntem ar fi mai sarac fara noi, pentru ca nimeni nu rade si nu vorbeste ca noi, pentru ca nimeni nu vede cerul ca si noi. Citind atat de mult despre acest aspect, stima de sina, mi-am dat seama cat de importanta este o stima de sine sanatoasa si mai ales cum pot sa o mentin, stiind ca nu trebuie sa fac nu stiu ce acte de bravura sau mai stiu eu ce, e suficient sa ma uit in ochii Creatorului meu.

E ceva putred în comerţul ăsta…



Aseară m-a trimis   mama să  cumpăr  câte ceva la supermarketul  aflat   la vreo  10  minute de   locuinţă. Am  găsit rapid tot ce aveam  de cumpărat cu  excepţia unui  singur articol. După  câteva minute bune  de bâjbâit prin magazinul  aflat în  plină  remodelare ( brrr, mă ia cu  friguri  când aud cuvântul ăsta… :) ) găsesc  şi  articolul  buclucaş.  Mica mea odisee nu  a luat sfârşit pentru  că  din păcate articolul  respectiv  nu avea preţul  afişat. No  amu  caută un angajat! Grea sarcină… :)   După  o pândă  de câteva minute apare   o  angajată  şi o  abordez  direct: Nu ştii  cât  face  asta?  Răspunsul  a fost halucinant: “vreo  4 lei şi  ceva, da vă spune fata de la casă!” şi a plecat rapid,lăsându-mă   ca la fotograf.  Fireşte că puteam  face scandal, OPC, alea alea .  Dar OPC  chiar dacă  ar da o  amendă  două  nu ar fi o  rezolvare a problemei. Pentru  că în spatele atitudinii  respectivei  angajate stă  de fapt atitudinea manageriatului  respectivului  lanţ  de supermarketuri faţă  de angajaţi şi  clienţi. O atitudine care tinde să  devină  generală   la toate lanţurile  comerciale care activează   în România: dispreţ, bătaie de joc, condiţii  de  lucru  deplorabile şi lista ar putea continua. Având  în palmares 4 ani şi  două luni  de comerţ  fără  egal pot spune că  cunosc destul  de  bine ce se întâmplă în  spatele faţadelor roz bombon  afişate de marii  retaileri  de la noi. Presa a semnalat de f. multe ori  nenumăratele  nereguli ale reţelelor de supermarketuri  care activează  pe plaiurile mioritice, dar  din păcate fără  prea mare succes.   Unii  angajaţi  s-au încumetat  să dea în  judecată  supermarketurile, dar f. puţini  au  avut câştig de cauză . De cele mai multe ori pierd sau  au parte de o  exasperantă  tergiversare a proceselor,favorizată  de  lacunele legislaţiei şi  justiţiei  româneşti . Ce ar  fi de făcut în aceste condiţii?  E foarte simplu. Nu am pretenţia să  fiu  un  Mahatma Gandi sau  Che Guevara, dar  după părerea mea în aceste condiţii  singurul lucru  pe care îl putem  face e  să  boicotăm aceste supermarketuri.Pentru  că  managerii acestor magazine urmăresc  numai  profitul cu  orice preţ şi prin boicot le-am  reduce semnificativ   încasările. La un moment dat   proprietarii se vor întreba  “de ce? ” ( nu  că  tare  i-ar interesa pe ei) şi  vor trebui să  facă  şi la noi ceea ce la ei  acasă e literă  de lege.